joi, 31 ianuarie 2013

REVEDERE, de M.Eminescu, in cuvinte incruciste

Amorul eminescian e religios, lipsit de curiozitate psihologică, înăbuşit până la uitare de sine de factorul natural. G. CALINESCU

ORIZONTAL : 1) Opoziţie între efemeritatea omului şi veşnicia universului, idee exprimată cu un rafinament specific eminescian în poezia Revedere, publicată în 1879 – Scârţâit de leagăn. 2) În zonă!– Procedeu artistic folosit de autor spre a da mai multă vigoare expunerii. 3) Marele fluviu amintit în poezie (neart.) – Localitate în nord-vestul Poloniei. 4) Avram Iancu – Cale! – Tânărul Eminescu, în calitate de discipol al lui Aron Pumnul. 5) Companie franceză care exploatează liniile africane – Întâlnirea poetului cu codrul după atâta vreme de despărţire. 6) Ideea de perenitate: Că de-i vremea rea sau bună, / Vântu-mi bate, frunza-mi... – Nume turcesc – Emil Nicola. 7) Anotimp care mijloceşte o mai strânsă legătura omului cu codrul: Şi mai fac ce fac demult / ... doina mi-o ascult – Vărsta, element trecător al fiinţei umane. 8) Şi de-i vremea bună, rea, / Mie-mi... Dunărea – Elena Radu. 9) Scule! – Codrul confirmă fragilitatea condiţiei umane în faţa timpului: ... omu-i schimbător, / Pe pământ rătăcitor. 10)Livadă de nuciTitan bătrân cu aspru păr de codri, cum îl numeşte Eminescu în Demonism. 11) Belciug – Iar noi... ne ţinem, spune codrul. 12) Loc unde răsună doinele: Pe... spre izvor / Ce le-am dat-o tuturor (neart.) – Din poezia Pe lângă plopii fără soţ : Un chip de-a pururi adorat / Cum nu mai au perechi / ... zâne ce străbat / Din timpurile vechi.

 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1
 
2
 
3
 
 
4
 
 
 
5
 
6
 
 
 
7
 
C
 
8
 
 
 
9
 
 
J
 
10
 
11
 
12
 

VERTICAL: 1) Prezentat în poezia din titlul nostru ca o fiinţă mitică – Etern, cum e universul, al cărui spectacol este redat de autor din perspectiva lirismului romantic. 2) Organizaţia Naţiunilor UniteIar noi locului ne ţinem, / Cum am fost, ... rămânem – Element al spaţiului cosmic, simbolul statorniciei alături de soare, de mare şi de codru. 3) Codrul, unde poetul îşi dezvăluie sentimentele – Poezia Stelele-n... 4) Existenţă umană, cea de scurtă durată în raport cu natura cea veşnică şi neschimbată – Nina Arbore – Diminutiv pentru Ioana. 5) Cuptorul de la maşină de gătit (reg.)Divinitate egipteană a luminii – Sat în judeţul Alba. 6) Personificarea codrului e realizată printr-o suscesiune: ... astupându-le / Troienind cărările / Şi gonind cântările– Statornicia e categorică: ... am fost, aşa rămânem Iarna viscolu-l ascult, / Cregile-mi rupându-... 7) Case!– Prima femeie (leg.) – Personaj din Eneida, care i-a ucis în luptă pe Partheneus şi Orses. 8) Pseudonim al lui N. N. Tonitza – Care aparţine poeziei ce exprimă tristeţea, specie din care face parte şi Revedere (fem.). 9) Versurile poeziei la prima lor tipărire în paginile revistei „Convorbiri literare” –Rest de ţigară. 10) Folositoare (pl.)Din Sara pe deal : Sara pe deal buciumul sună cu ... 11) Vârstă caracterizată prin vigoare, forţă, prospeţime, pe care poetul o atribuie codrului – Nu valorează nimic. 12) Primele vocale – Adâncul respect manifestat de marele nostru poet faţă de codru, motiv întâlnit şi în poeziile: Ce te legeni, Povestea codrului, La mijloc de codru, Floare-albastră, Dorinţa, Freamăt de codru ş.a.

Dicţionar: ZNIN, UAT, ALI, RER, RA, CUT, RAPO.

Prof. Nicolae Vicolov

 


ALTE CAREURI CU EMINESCU Consultarea textului


- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am umblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.
- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

 

 
            Poezia a fost publicata in Convorbiri literare in 1879. Este un model de prelucrare a unei creatii populare de investire a materialului folcloric cu sensuri filozofice. Pornind de la o creatie populara, Mihai Eminescu a realizat o elegie filozofica pe tema perisabilitatii conditiei umane in raport cu vesnicia naturii.
     Poezia este superioara modelului folcloric prin viziune folclorica, tehnica versificatiei si sensibilitate romantica. Impresioneaza in poezie imaginea omului cutremurat de spectacolul universului vesnic si de caracterul trecator al vietii sale. Discursul liric este realizat sub forma dialogata corespunzand celor doua planuri opuse ale poeziei: planul codrului si planul poetului.

    Planul poetului, al omului este mai concis si predominant interogativ. Formulele de adresare, interogatiile exprima bucuria revederii, dar si constatarea contrastului dintre propria infatisare si fizionomia neschimbata a naturii. Versurile sugereaza trecerea ireversibila a timpului si experientele, incercarile prin care a trecut poetul:
Codrule, codrutule
Ce mai faci, dragutule
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut
.

    Planul codrului este personificat, mai extins si predominant afirmativ. Raspunsul codrului cuprinde o succesiune de constatari depsre ceea ce ramane vesnic in natura: rotatia anotimpurilor si statornicia elementelor naturii:
Iar eu fac, ce fac de mult
Iarna viscolu-l ascult.

   Planul naturii sugereaza vesnicia prin elemente ca marea, raurile, codrul, soarele, izvoarele. Raspunsul codrului cuprinde o viziune filozofica asupra lumii punand in opozitie fragilitatea vietii omenesti cu eternitatea naturii:
Numai omu-i schimbator
Pe pamant ratacitor,

        De origine populara sunt:
 motivul codrului,
 dialogul cu natura,
 personificarea codrului,
 familiaritatea stilului,
 structura versificatiei: ritmul trohaic, rima imperecheata, masura de 7/8 silabe
 diminutivele.
      De origine culta sunt:
 accentuarea ideii de perisabilitate a omului si de vesnicie a naturii,
 sentimentul de melancolie, de tristete,
 amplificarea cosmica a opozitiei om-natura,
 viziunea romantica asupra vietii.
     Mihai Eminescu a pornit de la o doina populara, dar contaminand materialul cu viziunea sa filozofica si sensibilitatea sa romantica, a creat o elegie filozofica pe tema caracterului trecator al vietii omenesti. Poezia a dobandit astfel un substrat filozofic, care nu mai este de origine populara.

Solutia careului: Renuntare


1
P
2
A
3
M
4
A
5
N
6
T
7
U
8
L
9
 
10
S
11
T
12
A
2
A
 
R
 
I
 
P
 
A
 
 
 
D
 
E
 
Z
 
B
 
I
 
N
3
T
 
E
 
N
 
 
 
D
 
R
 
A
 
G
 
A
 
 
 
N
 
I
4
R
 
 
 
E
 
N
 
E
 
A
 
 
 
A
 
R
 
T
 
E
 
 
5
U
 
A
 
 
 
A
 
J
 
U
 
N
 
 
 
E
 
I
 
 
 
R
6
 
 
D
 
A
 
I
 
D
 
 
 
C
 
R
 
A
 
 
 
E
 
E
7
D
 
U
 
M
 
N
 
E
 
Z
 
E
 
U
 
 
 
S
 
S
 
S
8
U
 
N
 
I
 
T
 
 
 
E
 
P
 
I
 
T
 
E
 
T
 
E
9
R
 
A
 
 
 
E
 
U
 
 
 
U
 
N
 
A
 
N
 
I
 
M
10
E
 
T
 
C
 
 
 
U
 
I
 
T
 
A
 
R
 
I
 
 
 
N
11
R
 
A
 
Z
 
E
 
 
 
N
 
U
 
 
 
A
 
N
 
D
 
A
12
E
 
 
 
C
 
O
 
M
 
P
 
L
 
I
 
M
 
E
 
N
 
T